Colega mea

În acea zi, totul era nou pentru mine, păşeam nedumerită într-o lume necunoscută , in multimea de bobocei care erau la fel de buimatici ca mine tinindu-se aproape de parintii sai am zarit o fetita ... avea parul scurt lasat pe spate si decorat cu un cerc alb , avea o privire serioasa  de parca ar fi un om matur sau cel putin asa vroia sa para ...dar zimbetu o dadea de gol , cel mai mult mi-au atras atentia gropitele si pistruii care ii dadeau un aspect special , deosebit ... acea imagine mi-a ramas stampilata pina acum in memorie ... a unei fetite dragalase cu gropite in obraji,
 Am nimerit cu ea intr-o clasa ... a devenit o persoana speciala mai mult decit o colega de clasa recriatiile alaturi de ea erau mereu neobisnuite au fost 4 ani frumosi ... plini de amintiri , dupa care ne-am mutat in scoli diferite am pierdut legatura , mai auzisem ceva despre ea din cind in cind si porbabil si ea despre mine dar nimic mai mult ... 
  Acum pasind in clasa 9-a sint alaturi de acea fetita minunata cu gropite in obraji nu am posibilitatea sa stau cu ea intr-o banca in schimb pot savora clipele din repaus alaturi de ea .
  Firea ei este senină şi extroverta, cea ce o ajută să câştige mereu în popularitate. Adelina este entuziastă când ii merg bine, dar la fel de descurajată când ajunge în faţa unui obstacol. A mai ramas o partea din acea copla care vrea sa para mai matura dar iarasi gropitele o dau de gol ...
    Are tendinţa de a face mai mult decât e cazul, devenind prea generoasă. Este totodată şi foarte încăpăţânată, dar nu într-un mod neplăcut. Apreciază ceea ce fac ceilalţi pentru ea şi nu va uita niciodată să răsplătească favorurile ce i s-au făcut. Desigur ca fiecare dintre noi Adelina are şi defecte, dar în acest timp de când ne cunoaştem, am desoperit foarte puţine, cum ar fi: orgoliu, lene, influenţabilitate
   Admir mult la ea faptul ca spune totu direct fara a ocoli si a inventa scuze inexistente , ador si faptul ca e sincera ... Sper să rămânem prietene pe viaţă şi, mai târziu, să ne amintim cu drag de perioada când am fost colege de clasa 

Adio pica frunza ...

     A ruginit complet frunza din vii , si toamna plinge nemilos , lasind in urma amintiri resipindu-se in vint . Adio pica frunza si-i galbena de tot , si scade glasul toamnei putin ... cite putin
     Dar nu mai plinge scumpa toamna, vei reveni curind ... promit . Iar cit mai esti aproape cuprinde-ma te rog , invalueste-ma cu soapta cerului senin , cu vocea ta duioasa mai stai ... mai ciripeste . Si nu pleca iubita toamna ca pasarea ce zboara , ca soarele ce se ascunde , si riul care fuge-n vale .
     Nu ma asculti tu draga toamna... si pleci ... si frunzele tot cad ... si cad .Imi pare rau de despartire , dar asta e ...
     Adio pica frunza ... se pierde-n departare imi va fi dor de clipele cu care ma despart ...
Si de peizajul toamnei atit de fin si colorat . Si de acea frunza care pica la fel de galbena ca tine . Te voi chema in aiurire . Chiar nu-nteleg de ce ma lasi . Tu zi-mi de ce mai pica frunza ? De ce ma-nabuseste iarna ?

Parintii luminosi ca sfintii

  Ce este lumina zilei fara chipul MAMEI ? ... un adinc pustiu ... si ce ar ma ramine din copilarie fara bratle TATALUI ... singuratate .
     Cu ei viata capata culoare ... cu ei totul isi are sensul sau si destinatia ... Aceste 2 persoan sint capabile sa ne ofere un intreg univers ... datorita lor pasim pe acest pamint , datorita lor astazi scriu aceste rinduri ...datorita lor astazi tu le citesti ...Pentru asta sint demin de a fi numiti sfinti ...ei ne iarta pacatele , ne corecteaza greselile si de fiecare data cind cadem , ne ridica in picioare si ne readuc zimbetul pe buze ... Merita a fi iubiti si respectati !!!
     Dar ... in schimb cu ce le rasplatim? cu certuri si nemultumiri zi de zi ? ... Cu o atirnare de dispret fata de tot ce fac ! ... Unii jura ca viseaza sa scape de ei ... vinovati pentru totul ce nu se primeste le sint ... parintii ... iar ei domol asteapta calmul " suferintei" noastre ...
      Altii fug dupa un viitor decent cit mai departe ...lasind doar urma ce se risipeste in asteptare... Iar cei care ramin ... uita  de ei comfundindu-se adinc in chistii si viata personala ... lasindu-i coplesiti de frigul singuratatii  in floarea batrinetei ... iar EI ... Parintii ... luminosi ca sfintii coboara-n lut , pe rind ... pe rind ...
     Si obositi in tacere cuminti nu pregeda o clipa sa se aseze-n pamint temelie oferind astfel viata lor noua...
    Pretuiti parintii luminosi ca sfintii atit cit si ei pe voi ... ingerasii lor . <3

SCRISOARE MAMEI

                        

         Mama, esti fiinta enigmatica, care – purtata pe aripa am intirilor mele, ma duce in abisul inevitabil al mel  anc oliei, dragostei si dorului fata de persoana care mi-a daruit viata…, cadoul nepretuit si unic in viata fiecarui dintre noi…

     Am hotarit sa-ti scriu aceasta scrisoare ca un semn de multumire si recunostinta, ca sa te bucur cu citeva cuvinte frumoase, sa omit etapa “raportului” zilnic…Mi-ar fi extreme de placut sa stiu ca in zilele inourate din veata ta sa tii aceasta scrisoare la piept si sa stii ca-ti sunt alaturi si te iubesc neconditionat.

      Astazi am hotarit sa-ti exprim gindurile si sentimentele pe aceasta simpla foaie, dar care va devein una speciala pentru noi…

De cind m-ai nascut, ai avut grija de mine…si m-ai indrumat ca o stea calauzitoare. Esti cea mai scumpa si cea mai apropiata inimii mele. M-ai purtat noua luni in trupul tau, apoi am gingurit la pieptul tau… Primele lacrimi le-am varsat tot in sinul tau…     

      Cind aveam un an, m-ai hranit si m-ai scaldat, insa eu te-am multumit plingind intreaga noapte… Cind implinisem doi ani, m-ai invatat sa fac primii pasi. Eu insa, te-am multumit fugind de  linga tine. La patru anisori imi cadonai creioane colorate si eu iti multumeam, pictind cu ele  toti peretii. Cind m-ai imbracat  cu haine de sarbatoare, eu te-am multumit, sarind in prima balta cu noroi.  Am crescut… Soarta e nemiloasa…si esti departe de mine… In tot ce fac imi apare chipul tau, care ma calauzeste.

      Acum, la paisprezece ani as da orice sa petrec cit mai mult timp linga tine… Vreau sa-ti multumesc pentru acele clipe minunate din copilarie…

      De la prima litera pina la ultima, numele tau imi inspira dragoste si o multime de emotii positive.

      Mama, esti unica din intreaga lume care indiferent de circumstante ma vei iubi enorm …      Esti pentru mine un izvor nesecat de dragoste ,gingasie , un inger care ar urca pentru mine pina la soare rescind astfel sa-ti aprinzi aripile printer nori. Tot ce simt - pentru tine e o tragedie dubla . Cel mai placut si efficient calmant este sarutl tau grijuliu pe frunte …Si chiar daca am gresit in fata ta ,chiar daca ne mai certam , in adincul sufletului déjà mai ertat , pentru ca dragostea ce ne leaga … atit de pura si puternica poate depasi orice obstacol .Si acest fapt este demn de admiratie .
     Precum orice raza doreste ca soarele sa o aiba in grija – asa orice copil isi doreste mama alaturi :
     Un zimbet al primaverii, un foc in plina iarna , o ploaie in arsita verii si o umbrella in toiul toamnei … Alunga tristetia si nesiguranta pe sine  atunci cind esti departe de mine …
     Mereu vei ramine icoana vietii mele pentru ca esti uncial si adevarata religie pe care am purtat-o si o voi purta pina la sfirsit in inima…
  
     P.S   Ramin cuvinte neuitate , cuvinte dragi , cuvinte vii …Si din suflet imi strabate o soapta a mamei  - cea dintii

Oaza fermecata ...

     O zi de vara ... o zi frumoasa ... M-am trezit inbratisata de parfumul dulce al florilor ... de bataia valurilor in adieria unui vint usor patrunzator printre firele de matase ce ma despartiau de peisajul de afara ...Incintata de povestea ce ma inconjura m-am hotarit sa fac o plimbare prin parc ...
     Intreaga oaza era verde plina de viata si oxigen ... Cind m-am apropiat de gard am simtit cit de frumoasa si placuta este natura.
     Pasind in interiorul acestui parc mi-au atras atentia ...zeci de arbori asezati in ordine , unul linga altul formind astfel parca un tunel bine conturat , asemenia unor strajeri care pazesc aceasta fina natura . Cu fiecare pas ma aprofundam mai mult si mai mult in frumusetia abismatcia a locului ... undeva un firisor de apa se scurgea cu un susur abea perceptibil ... broscutele care inviorau atmosfera cu niste zgomote subtiri... In unele locuri coroana pomilor era innabusita de grupuri mari de pasari care isi aveau cuibul acolo.
     Odihna sub coroana unui copac , admirind ciripitul pasarelor ma facut sa si uit de timp ... observind ca se intuneca am accelerat spre esire... insa ...Intunericul ma coplesit mult prea repede ... drumul din alee era abea vizibil ... conturul perfect al copacilor imi parea un labirint acum ... iar  frumusetia si atmosfera de euforie a abisului sa transformat acum intr-o groaznica disperare ...pasind printre tufisuri am reusit doar sa agit pasarile si celelalte vietuitoare din oaza care deveniau din ce in ce mai agresive.
   I nima mi se zbatea rapid.Cu fiecare pas al meu simteam reactia negativa a animalelor ce ma inconjurau... parca gata sa se razbune pentru interventia ne dorita in paradisul sau ... Si asta ma facea sa ma misc si mai mult ...incercam sa ma calmez ...dar un ciripit ciudat m-a facut sa-mi pierd controlul ... Am luat-o razna!!!
     Fugeam din ce in ce mai repede ... de parca mi se turna combustibil o data ce oboseam .. periodic ma intorceam sa verific ce se intimpla in sptae, dar in zadar ... era bezna ... cit in fata atit si in spate ... nu vedeam nici macar minile cu care miscam haotic pentru a ma putea macar cumva orienta in spatiu ... Intr-un final am cazut disperata la pamint ... Dupa o clipa m-am simtit tirita de ceva ...Nu puteam scoate macar un sunet ... intregul corp era parca inghetat ... insa simtism si numaram fiecare petricica sau creanga cu care ma ciocneam ... Un moment de tacere , pauza ... Am asesizat o caldura , fina ... o lumina ...  era raza soarelui
     M-am trezit in dormitor ... inbratisata de acelas miros inbatator ...Doar ca de aceasta data era murdara,zgribulita, aveam o haina jerpelita , cu mici particule de frunze incilcite in firele de par ...Evident era ceva in neregula ... dar nu-mi dadeam interesul sa aflu ce anume ... Eram fericita de insasi faptul ca eram dinou acasa.

O calatorie misterioasa in timp

     De mii de ori , cind obstacolul intilnit mi se pare de nedepasit mi-as dori sa "dau timpul inapoi" ... pentru a  recupera sau a elimina ceva ... Uneori insa mi-ar placea sa arunc o privire catre viitor , pentru a vedea ce ma asteapta acolo ... Fie in trecut sau viitor fiecare si-ar dori o calatorie in timp , macar o data
     Eu insa sustin ca am trecut printr-o asemenia aventura .
     Tin minte perfect acea zi ... era o dupamiaza de primavara ... Ma indreptam spre casa privind in jos si pasind atent , ocolind adinciturile cu noroi ... La un moment dat am observat ca mi se intunica in ochi ... am sters atent ochelarii ... dar nu ! nu era asta ! Am incepu sa privesc in jur si m-am concentrat asupra unui corp imens care se indrepta pe o traectorie verticala , de la soare exact spre  punctul unde ma aflam la moment . De spaima am cazut joi ... neputind sa reactionez cumva la cele vazute ... M-am gindit ca putea fi o nava spatiala si ... am avut dreptate.Acest corp a aterizat chiar linga mine ...nu am reusit nici sa clipesc cum memental m-am trezit direct in ea ... Odata ce am ocpuat locul in cabina nava si-a luat zborul rotinduse de mii de ori pe secunda . Avea o viteza nebuna... brusc... nava isi incetini zborul si prin geamu imens de linga mine am reusit sa vad povestea din exterior ...
     Si am ramas uimita , tipa de dupa geam semana extrem de mult cu mine ...aceasi ochi ...buze ... silueta ...chiar si gesturile ...aveam imresia ca privesc intr-o oglinda dar,totusi ceva ne deosebia ... persoana de dupa geam parea cu mult mai invirsta decit mine...
     Aveam senzatia ca o cunosc perfect , si o privesc deja ore in sir ...Momental m-a trezit o bufnitura care se auzea din spate ... am intors privirea , si am vazut ... strada! M-am trezit linga acea balta de unde a si pornit aventura mea ... Timp de o clipa am realizat ca tipa de dupa acel geam eram chiar eu ... eu peste aproximativ 30 de ani ... iar nava era o masina a timpului ... Si cursa efectuata cu putin timp in urma evident era o calatorie misterioasa in timp ...

Pledez pentru mine

Ma adresez catre voi persoane ideale ce ma judecati ... Nu va grabiti sa dati verdictul! Nu imi luati libertatea , nu imi rapiti fericirea ... Nu merit . Imi traesc viata asa cum imi place... Cum consider ca este corect ... O traesc pentru mine nu pentru altcineva .
Nu am realizat inca nimic major in viata mea,dar cred ca urmeaza sa se intimple ...Desi in acesti 15 ani am trecut pese multe ... frumoase si urite ... pozitive si mai putin ... Nu sint nici cea mai buna dar nici cea mai rea ... Nu ma descur prea bine in materia scolara ,in schimb cunosc multe lucruri frumoase si folositore pentru viitorul meu. Lupt pentru un viitor decent... O viata splendida ... Nu pasesc pe trepte albe sau negre ... Merg pe drumul meu ...Drumul ce se aseamana mai degraba cu un curcubeu ... Imi place felu meu de a fi si nu sint in stare sa ma schimb pentru ceva ...Cu atit mai mult ... Sint gata sa lupt pentru "eul" meu ... Pentru propria persoana ... Vointa si curajul ce il port este demn de a fi acceptat ...