prozei lui Fanus Neagu : nostalgia puritatii primordiale , lumea " buimaca " antrenata in act greu de justificat,
prezenta mitului , lirismului. Naratiunea se desfasoara cronologic , pe parcursul a citeva ore , fiind alcatuita
din segvente narative in centrul carora se afla Susteru - personajul principal : plecarea de acasa , intilnirea
cu misteriosul calaret , momentele in care asteapta apa , drumul spre cele doua mori , urcusul lui Susteru spre
cea de a treia moara .
Subiectul este aparent simplu : intr-o dupa amiaza din vara lui 1946 (an de seceta cumplita )Suseru- un taran dintr-un sat de pe valea Buzaului - iese din casa , minat de pofta unei tigari .
Decorul este al satului de cimpie ,al carui tablou se constitue din acumulari de detalii : ulita , femeia care
aduna baliga ,cinele care se scarpina de purici , coltul unui gard -toate alcatuesc imaginea unei lumi bine cunoscute ,in acest cadru , cel dintii om pe care-l intilneste Susteru este dascalul satului ( despre care" toata lumea zice ca si-a pierdut mintile din pricina foamei" )Aparitia acestui personaj ciudat prefigureaza scenele de psihoza colectiva care va urma.
Coborind spre malul Buzaului , Susteru , gaseste acelas tablou dezolant: santurile ( prin care alta data venia apa) erau goale , albia riului " se intindea in sus ca o omida cenusie " , iar "aliorul se incolacea de caldare " .
Комментариев нет:
Отправить комментарий