Oaza fermecata ...

     O zi de vara ... o zi frumoasa ... M-am trezit inbratisata de parfumul dulce al florilor ... de bataia valurilor in adieria unui vint usor patrunzator printre firele de matase ce ma despartiau de peisajul de afara ...Incintata de povestea ce ma inconjura m-am hotarit sa fac o plimbare prin parc ...
     Intreaga oaza era verde plina de viata si oxigen ... Cind m-am apropiat de gard am simtit cit de frumoasa si placuta este natura.
     Pasind in interiorul acestui parc mi-au atras atentia ...zeci de arbori asezati in ordine , unul linga altul formind astfel parca un tunel bine conturat , asemenia unor strajeri care pazesc aceasta fina natura . Cu fiecare pas ma aprofundam mai mult si mai mult in frumusetia abismatcia a locului ... undeva un firisor de apa se scurgea cu un susur abea perceptibil ... broscutele care inviorau atmosfera cu niste zgomote subtiri... In unele locuri coroana pomilor era innabusita de grupuri mari de pasari care isi aveau cuibul acolo.
     Odihna sub coroana unui copac , admirind ciripitul pasarelor ma facut sa si uit de timp ... observind ca se intuneca am accelerat spre esire... insa ...Intunericul ma coplesit mult prea repede ... drumul din alee era abea vizibil ... conturul perfect al copacilor imi parea un labirint acum ... iar  frumusetia si atmosfera de euforie a abisului sa transformat acum intr-o groaznica disperare ...pasind printre tufisuri am reusit doar sa agit pasarile si celelalte vietuitoare din oaza care deveniau din ce in ce mai agresive.
   I nima mi se zbatea rapid.Cu fiecare pas al meu simteam reactia negativa a animalelor ce ma inconjurau... parca gata sa se razbune pentru interventia ne dorita in paradisul sau ... Si asta ma facea sa ma misc si mai mult ...incercam sa ma calmez ...dar un ciripit ciudat m-a facut sa-mi pierd controlul ... Am luat-o razna!!!
     Fugeam din ce in ce mai repede ... de parca mi se turna combustibil o data ce oboseam .. periodic ma intorceam sa verific ce se intimpla in sptae, dar in zadar ... era bezna ... cit in fata atit si in spate ... nu vedeam nici macar minile cu care miscam haotic pentru a ma putea macar cumva orienta in spatiu ... Intr-un final am cazut disperata la pamint ... Dupa o clipa m-am simtit tirita de ceva ...Nu puteam scoate macar un sunet ... intregul corp era parca inghetat ... insa simtism si numaram fiecare petricica sau creanga cu care ma ciocneam ... Un moment de tacere , pauza ... Am asesizat o caldura , fina ... o lumina ...  era raza soarelui
     M-am trezit in dormitor ... inbratisata de acelas miros inbatator ...Doar ca de aceasta data era murdara,zgribulita, aveam o haina jerpelita , cu mici particule de frunze incilcite in firele de par ...Evident era ceva in neregula ... dar nu-mi dadeam interesul sa aflu ce anume ... Eram fericita de insasi faptul ca eram dinou acasa.